vineri, 14 octombrie 2011

A doua zi de camin

Acum ma mai descurc cat de cat, dar in prima saptamana eram praf cu organizarea. Mi-a facut el tata curat in camera prima oara dar apoi a plecat acasa si camera intreaga a ramas in grija mea, cu tot cu geamul spart de la baie.
Cum m-am descurcat? Traznet! In prima zi am mers 4 statii de autobuz sa cumpar un cos de gunoi (c-asa-i la Bucuresti). N-am gasit din ala normal, de plastic. Am luat unul de metal la 45 de lei! Si ca sa vedeti ca s-au meritat banii, a doua zi mi s-a stricat pedala. Mi s-a explicat cum sa repar, dar n-o functionat. Mi s-a stricat si wc-ul intre timp.

La 12 am luat decizia ca ar fi cazul sa gatesc. Am optat pentru macaroane. Am mai stat o ora la biblioteca, apoi m-am dus la supermarket sa-mi iau cele trebuincioase. Nu mai stiu ce-am reusit sa cumpar, dar stiu ca m-am indurat sa iau de moft doar o punga de snacksuri cu alune, la un leu si ceva. Cu punga aia azvarlita in burta la inceputul calatoriei, am pus traista pe umar ca tigancile si am traversat Bucurestiul sa ajung acasa. Obosita rau, dar trebuia sa gatesc. Surpriza, aveam cuptorul murdar. Am asezat alimentele care pe unde am putut si am plecat de nebuna prin camin sa aflu cum sa curat cuptorul. Mi s-o recomandat Cif, dar am ales Rivex ca era mai ieftin. Pe sticla scria ca trebuie sa las 1/2 de ora in cuptorul rece. Sa innebunesc si alta nu! Mi-era foame, dar am zis ca juma de ora n-oi crapa. A mai durat minim alta jumate de ora sa curat cuptorul de spuma.

Apoi am pus spaghetele la fiert. Am rabdat muuult pe langa ele. Dar au fost gata si astea. Am amestecat branza daneza (asta era cea mai ieftina in Carrefour) cu niste oua, le-am pus peste spaghette si le-am trimis in cuptor. Mama a zis sa le las juma de ora. Alta juma de ora!!! Dupa 10 min, macaroanele aratau exact la fel. Innebunita de foame, mi-am adus aminte ca mi-o trimis mama niste clatite. Cat le-am mancat, au mai trecut 10 min. Dupa 20 de min, macaroanele aratau la fel ca la inceput. Parca timpul nu trecuse peste ele....


Dupa 25 de min, am chemat o colega sa stea de vorba cu ele. Le verifica si descopera ca nu mergea cuptorul. Cu un telefon la persoana potrivita, am reusit sa-l aprind. Pana la urma s-au copt ele cumva. Pe la 8 seara, cand trecuse deja o ora de la fabricarea lor, mi-am facut curaj sa gust din ele.
Era un frig in camera...Si pustiu, ca n-aveam colega, nu-mi desfacusem bagajele. Pe hol nu se auzea nicio voce, afara se intunecase, plopii prindeau forme dubioase, iar eu....ei bine, eu, gustam din macaroane. Erau lipicioase tare, abia le molfaiam dar macar eu dulci. Chiar daca nu erau, la ce foame aveam le-am mancat asa...
blog comments powered by Disqus