miercuri, 24 august 2011

Semaforul care intinereste

Oameni buni, mi-o tras norocul o palma de am ajuns in Grecia. Din pacate, nu m-o pleznit atat de tare incat sa nimeresc in brate la grec, dar am cunoscut un oltean pe acolo. Ideea e ca am doar vreo 2 chestii mai importante de povestit, restul o sa le zic daca o sa vreau.

Autocarul oprise in Bucuresti pentru putin timp, sa se urce oamenii. Cine vroia la baie, gasea niste toalete ecologice in Parcul Carol. Mama n-o avut chef sa stea la coada si ne-am dus amandoua la un restaurant din inima parcului. Eu stiam ca stam vreo juma' de ora, asa ca n-am grabit-o pe mama sa iasa.

Pe drum ma suna sor-mea, ca trebuia sa ma vad cu ea in parcare. Ii zic sa astepte si sa vorbeasca cu soferul, sa nu plece fara noi. Soferul ne grabea, sor-mea ne grabea, eu ma grabeam, mama mergea incet.
-Hai,ma,calca mai repede ca pleaca ala fara noi! strigam eu la mama.
-Ei, la aproape 60 de ani ma apuc sa fug prin parc?

Pana la urma am urcat in autocar, dar ne-o cam facut scandal soferul. Avea dreptate.

O zi mai tarziu, in Paralia Katerini, cu lectia invatata ca mama e curajoasa si NU FUGE. Chiar pe colt la Lidl este o intersectie semaforizata. Pe trecerea aia de pietoni n-am traversat niciodata pana acum, cand vroia mama sa intre in magazin. Apare verdele pentru noi si pasim incet, elegant pe zebra. Calm, fara graba...doar e strada cu 4 benzi, statiunea e mica, toti sunt in vacanta si nimeni nu se grabeste, nu?

Pe la jumatatea trecerii, un scuter face "vrrruuum" si trece prin fata noastra. Masinile se indreptau spre noi, gata sa ne calce. Ma uit la semafor, e rosu. Si Dumnezeu exista, ca a inceput mama sa fuga. Pe trotuar ii tin morala ca data viitoare sa mearga mai vioi, dar nu fac prea mult taraboi.

La iesire, pandim verdele si mergem vioi pe trecere dar, la naiba, iar apare rosul pe la jumate si incepem sa fugim. Inclusiv mama, la cei aproape 60 de ani ai ei.  De-acum prinsesem experienta. Daca vedeam verdele, strigam de parca vedeam leul. "Verde, verde! Fuuuuugiiii!" Si mama iute lua sacosa in mana si fugea de-i sfaraiau calcaiele, ca o atleta de 15 ani. Si-al naibii, tot ne prindea rosul pe strada, dar macar mai erau doar doua salturi pana la trotuar. Stiti ce slabuta a ajuns mama in Romania. Firicel s-a facut de la atata fugit pe trecere, ca una-doua intra in magazin.

PS: Glumesc, mama e tot asa. N-o vrut sa inoate, n-o vrut cu bicicleta, cum sa ajunga firicel?
blog comments powered by Disqus