marți, 12 aprilie 2011

Englezul si cainele sau

Asa cum nimeni nu poate spune precis cine a fost primul: oul sau gaina, tot la fel nu pot eu spune precis care e mai prost: vecinul meu englez sau cainele sau.

Eram intr-o zi in plimbare pe la baraj, cand vad un barbat blond, cu ochelari, moaca de fraier, scund si slab, ce-si plimba un caine crem, lung in picioare si surprinzator de curatel. Tocmai iesise de sub o teava imensa si acum cobora de pe o placa de beton. Javreta o ia inainte si trece cu repeziciune peste niste bolovani. In timpul asta, eu ma aplec si iau o piatra de pe jos, gest care inseamna "pleaca sau ti-o iei" in ochii oricarui caine normal la cap, fie el golan sau cu stapan. Se pare ca pentru jivina din fata mea, gestul insemna "hai la mine", ca mi-a sarit in brate bucuroasa si mi-a lasat o urma de laba pe hanorac, in timp ce eu strigam suparata "Mars! Pleaca de aici!".

Ca raspuns la privirea mea ucigatoare, stapanul cainelui imi striga replica oricarui stapan: "Don't worry! Nothing will happen!". Furioasa ca are tupeu sa-mi vorbeasca inainte sa-si stranga javra, ii raspund pe masura "I don't want to try your dog!!!".Acum, ce-o fi inteles nu stiu, dar cert e ca mi-a intors spatele si si-a tras singur doi pumni in cap.

Oricum, se pare ca urletele mele au avut efect pentru ca urmatoarea data cand l-am vazut pe faleza, isi tinea cainele fix langa piciorul lui, un centimetru nu putea sa se deplaseze dihania.
blog comments powered by Disqus