duminică, 30 ianuarie 2011

E pentru sanatatea mea :(

M-am intins sa fixez un cablu de la net cand ceva a parait sub mine. Mijlocul mi s-a indoit brusc, m-am prins disperata cu mainile de pat si m-am uitat in jos: se rupsese un picior de la scaun. La aproape 12 noaptea.

Pe moment, inlocuiesc ditamai scaunul cu spatar pe care stateam la calculator cu altul pe care stateam la oglinda, cand ma aranjam. E cumplit de aiurea, dar oricum urma sa ma culc si sa rezolv a doua zi problema.

A doua zi, la pranz, il rog pe tata sa faca o mini-ancheta in casa, sa gaseasca alt scaun. "De unde sa-ti gasesc eu?" vine prompt raspunsul. La mama in dormitor nu era nimic interesant, pe hol nimic, in sufragerie era deja unul rupt tot de mine mai demult. "Ia-mi un scaun nou, cat poa' sa coste?" ii sugerez eu lu' tata.
-Un milion! vine naprasnic raspunsul.
-Ei, si ce e asa mult un milion? Doar e pentru sanatatea mea :(
-Zi-i lu' maica-ta sa-ti cumpere.
Ma duc in dormitor:
-Mama, ia si mie un scaun ca nu-i asa scump :( , incep eu pisiceala.
-Sa-ti ia tac-tu, ca si-asa n-o dat bani la gaz! Macar atata sa dea si el, 1 milion de-un scaun! raspunde ea nervoasa.
Intre timp, ma cheama tata  in sufragerie. "Ia uite aicea", imi zice el de parca imi arata niste pui de pisica, nu niste scaune. Stiind sigur ca unul dintre ele era rupt, il verific pe cel mai la indemana. Il nimeresc fix pe cel rupt, asa ca optez pentru scaunul cel mai incarcat. La scurt timp, scaunul ales de mine apare tantos in camera mea, purtat la brat de tata. Si cand il vad, sa-mi stea inima: si asta a fost rupt candva! Marele meu noroc este ca mi s-a promis un scaun nou nout, intreg, modern, la urmatoarea pensie. Acum, tot ce mai sper este sa primesc bani si de oglinzi la motocicleta, ca nu prea mai am.
blog comments powered by Disqus