miercuri, 26 mai 2010

Talent de pompier




Parol!

S-a intamplat azi. Vin agitata acasa si deschid in graba mess-ul ca aveam de vorbit cu multa lume diverse chestii importante. In timpul asta, stomacul zbiera ca vrea mancare, iar eu eram singura acasa. Ce aveam sa fac? Am luat frumos la rand pe toti si i-am rugat sa ma astepte oleaca sa hranesc pacostea asta de stomac. Oamenii accepta si zbor in bucatarie sa fac mancare.


Bat repede un ou, pun in el niste felii de paine si le expediez in tigaie la bronzat. Stau, astept...ele tot albe. Las ca vedeti voi ce va fac si am dat focul mai tare. Iesea oleaca de fum, dar n-am dat atentie. Le prajesc pe toate cele patru felii si opresc aragazul cu tigaia in acelasi loc. Din partea opusa, vad o flacara. Suflu, flacara rezista. Iau cu binisorul tigaia si dau s-o bag sub jetul de apa. In caz ca nu se stia deja, la mine e mare democratie, fiecare face ce vrea si fiecare are personalitatea lui, asa ca tigaia mea s-a suparat si a luat foc toata, cu o flacara mare, in caz ca precedenta mi se parea cam mica. De regula nu prea-mi bat capul cu chestii minore, dar de data asta trebuia sa iau masuri. O facut scandal ca am bagat-o sub apa? Nu-i nimic, o mai bag o data, sa se obisnuiasca. S-o potolit flacara, pun tigaia pe aragazul stins in prealabil si ma uit la ce-o ramas in jur. Toata chiuveta era plina de ulei si o hartie inca mai avea tupeul sa arda. Suflu o data tare sa dispara flacara si ma uit speriata in jur sa vad daca o sa raman pe drumuri sau nu.

O trezesc din somn pe vecina, fata gospodina, sa vina pana la mine, sa nu ramana flacara nedetectata si poate reusea ea sa deschida de tot geamul de la bucatarie, ca eu nu stiam cum sa-l abordez. Sta cu mine, mancam amandoua si zice deodata Apai, fata, tu cand inunzi baia, acuma dai foc la bucatarie...nu-i de stat cu tine. In fine, ne vedem fiecare de treaba. Ea s-a intors la somn (cred), eu m-am apucat sa cer pareri, daca sa-i spun lu' maica-mea sau nu. Curat tot, inlocuiesc ce s-a ars si ma gandesc cum sa fac dulapul sa para nou. N-am reusit si am decis sa le spun alor mei de boacana doar daca li se pare ceva suspect.

Trece o ora...trec doua...apare mama. Cu o mutra de cel mai cuminte copil, cu zambetul pe buze, intins de la o ureche la alta, o anunt de marea mea isprava:
-Auzi, iti spun ceva, dar nu urli ca deja am reparat lucrurile.
-Ha...ce-ai stricat? intreaba mama, pusa pe harta.
Trag aer in piept si dau vestea: a luat foc tigaia.
-Aaa, de-asta pute asa rau in casa asta? raspunde surprinzator de calma dar se duce repede in bucatarie sa vada cam cum arata.
Intra, vede ca nu-i nimic prea....dubios, tigaia era intreaga (in limita posibilitatilor), e multumita ca nu i-am ars-o pe aia noua si faina, dar privirea ii cade pe vasele din chiuveta, toate pline de grasime, fie ca au fost curate sau nu in viata anterioara micului meu incendiu. Bineinteles, a inceput sa urle la mine (desi promisese altceva). Talent ca pompier am avut, ca altfel ardea tot. Acum era momentul sa-mi arat calitatile de diplomat. Am tras usa, i-am zis calma "Stii, eu am avut doar rolul de a te informa...o zi buna in continuare" si am sters-o de acolo sa nu ma nimereasca in caz ca avea de gand sa arunce cu ceva dupa mine :D

Acum vreau sa plec cu motocicleta si mi-e foame iar, dar n-am acces la mama. Ce sa fac? Decizii, decizii...

blog comments powered by Disqus