sâmbătă, 24 aprilie 2010

Motociclistii cu Gipan

Vorba dulce mult calm aduce...

Sambata seara, dupa o cearta zdravana cu ai mei, am plecat vijelios cu motocicleta. Eram nervoasa tare, nu suportam pe nimeni si chiar n-aveam chef de glume. Dupa ce am bagat in sperieti toate babele dintr-un capat in celalalt al orasului, la semafor la Liceul Economic, doi baieti intr-un Jeep erau surprinzator de veseli, iar pasagerul semana cu un fost prieten sarac, destul de antipatic in prezent.

Soferul ma claxoneaza. "Hai mai du-te dracu si tu", ii uram in gand, in timp ce ma uitam in oglinzi sa vad ce vrea. Omul face semn sa turez motocicleta, dar o oprisem de tot. Am vrut sa-i arat degetul mijlociu drept raspuns, dar baiatul n-avea nicio vina ca eu eram nervoasa, asa ca i-am facut semn politicoasa ca nu se poate. Se face verde, taximetristul din fata abia se taraia. Ca sa-i fac mofturile celui din spate, turez tare motorul, asta din fata se uita mirat in oglinzi cine e asa furios si-mi face loc sa trec cu prima ocazie.

O zbughesc cat pot de tare dar urmatorul rosu tot ma prinde, pe banda a doua, cu o tiganca umbland razlet pe sensul meu de mers. Ce daca era pieton, doar strada e pentru toti, nu? Cand am zis ca stau si eu linistita, rasar in dreapta baietii din Jeep-ul de mai devreme. De-al naibii ma uitam drept inainte, poate-si dadeau seama ca n-aveam chef de ei. Tiganca se duce sa cerseasca la baieti si se uita la motor. Am crezut ca vrea sa cerseasca si de la mine, dar inainte de a misca mana sa-i trag un dos de palma (retineti ca eram foarte nervoasa), apuca sa-mi spuna ca m-au strigat aia din Gipan.

M-am calmat destul de rapid la asa veste. Imi curgea nasul si nu stiam daca se vede sau nu cu casca pe cap, asa ca am decis sa fiu amabila. Nu de alta, dar in caz ca se vedea, sa ma scuteasca de eventualele mistouri. Incep ei sa povesteasca ce motociclete au, ii intreb cam cat costa...ce sa mai, s-a incins o conversatie de toata frumusetea. Cand se facuse verde, deja eram foarte calma. Baietii o iau inainte cu viteza, dar se impiedica de un taximetrist. Eu, prin spate, deja aveam iar chef de glume asa ca le-am dat un flash "Hai baieti, mai tare nu se poate?", in timp ce telefonul vibra in draci prin buzunar.

Ei imediat depasesc taxiul si cand sa intru in depasire, decid sa trag pe dreapta s-o iau la intrebari pe "mama" de ce ma tot suna. Imi stricase toate planurile, soferul era deosebit de frumos, acum ma uit dupa toti motociclistii cu vitezane doar-doar l-oi recunoaste...aveam intentii serioase dar daca suna telefonul... Cand am vazut cine era, am uitat tot. Un amic ma sunase sa vada de ce il sunasem mai devreme. Problema era ca nici eu nu mai stiam motivul, asa ca l-am invitat la o plimbare sa nu creada ca-l sun sa-mi bat joc de el.Asa cum ma asteptam, m-o refuzat iar pe aia doi nici ca i-am mai prins din urma.
blog comments powered by Disqus