sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Taranul din balcon

M-am trezit cu noaptea in cap, dupa ce am dat un telefon am sarit in haine ca la desene de era sa ma imbrac cu dulapul si sa ma machiez cu peretele, am aruncat cu niste rimel pe la ochi ca de ceva elaborat oricum nu mai era timp, am luat ghiozdanelul in spate, micul dejun in mana, geaca am azvarlit-o cum am prins-o si am iesit pe usa.

Pana jos am reusit sa-mi inchei geaca, am sarit in masina, pana la scoala am luat micul dejun si cand sa intru in curte era...o singura colega! Cu multa vointa am reusit sa nu-mi bag gheara in gat si bine am facut ca urmau sa mai vine niste fete. Stam vreo zece minute ca sa aflam ca am venit degeaba. De data asta eram decisa sa-mi infing unghiuta in gat, dar am zis ca mai bine ma mai plimb oleaca.

Dupa ce termin de cutreierat centrul, o iau printre blocuri ca sa lungesc drumul spre casa, loc in care trotuarul arata de parca ar fi calcat Godzilla pe el. Suprafete mari sunt atat de denivelate incat par niste scari mai mari. Strazile, in schimb, sunt relativ bune. In jur, o liniste ca-n cimitir; asa, ca de sambata dimineata. Toata lumea sforaia, doi-trei oameni isi plimbau javretele sau cumparaturile, unul singur era harnic si mesterea la balcon. Cum mesteritul e plictisitor daca e facut de un singur om, harnicul din balcon urla deodata, acoperind orice eventual zgomot: Vasâliii! Stai asa,ma!, facandu-ma sa tresar.

Nu-i de ajuns ca unii inca nu erau dezmeticiti complet la ora aia,cainii isi taraiau stapanii la plimbare de dimineata ce era; nu-i de ajuns ca pisicile abia se indurau sa scoata incet, rand pe rand, cate o mustata pe afara,nu...Trebuia sa urle taranul cela sa bage in sperieti tot cartierul, vestind totodata ca e dimineata deja si ar fi cazul ca lumea sa se apuce de treaba, urmandu-i exemplul. Da,nenea, stiu si oamenii ca e dimineata, nu era nevoie sa-i anunti tu strigandu-l pe vecinul de la orizont.
blog comments powered by Disqus