miercuri, 12 august 2009

Stiu ca-s talent nedescoperit:D





Mai demult am citit pe blogul cuiva din Bacau ca practica parkour.Atat mi-a trebuit ca sa-l frec la cap pana ma invata si pe mine.Pana la urma m-o pasat la altul,mai bun. Am luat-o pe vecina de manuta si Hai la baieti sa ne invete parkour,fata! Gagica si-a facut o cruce mare si o venit:) Teapa, nu stiam ca nu e voie cu blugi si slapi asa ca am stat si m-am uitat la ei. Nu-i nimic,is tinerica, merg incet, mai am zile. Am ajuns pe mess,mi s-o explicat ce si cum,tura viitoare am venit pregatita asa cum trebuie,gata sa invat :D Baietul cela mare si bun mi-o aratat cateva scheme datorita carora am ajuns acasa cu doi genunchi mov si o mare durere in laba piciorului.

A doua zi i-am spus lu' tata ca am calcat stramb(in caz ca afla mama,sa nu banuiasca nimic),am fost la doftor si mi s-o zis ca am entorsa.Cica zece zile sa mai stau pe-acasa. Am stat vreo 2-3, de-acu nu ma mai durea decat oleaca piciorul:genunchii trecusera. Asa ca hai iar la parkour:d de data asta cu promisiuni din partea baiatului ca sta pe capul meu pana invat cum trebuie. Eu, bucuroasa foc, o scot pe vecina de la plaja(is numai baieti acolo si mi-e nu-stiu-cum),trec pe la garaj sa-mi iau genuncherele(e mai bine sa evit:D) si hai sa mergem.

Locul de intalnire a fost in parcarea de la Luceafarul,unde am inceput incalzirea(ma simteam ca in camp:D ),apoi trebuia iar sa incerc sa ma catar pe gardul cela unde mi-am invinetit genunchii data trecuta. Acu aveam genunchere,dar mi-era sa nu cad in cap,ca era destula distanta pana jos si asfalt peste tot. Asa ca i-am zambit frumos si l-am convins sa mergem la un gard mai mic.

Era vorba despre un gard de fier,inalt pana la genunchii mei,care era format din niste dreptunghiuri cu o diagonala trasata.Atata doar ca unul din dreptunghiuri nu mai avea diagonala: era gol. Si acolo mi-am gasit eu sa exersez. Se apuca omul sa-mi explice ca o mana sta fixa,intr-alta ma imping,sar cu tot corpul si arunc chicioarele pe partea ailalta...in fine,filozofie mare :) Dupa multe incercari cand ori n-aveam curaj sa ma transfer, ori ma razgandeam pe drum si ramaneam cu cate un picior pe fiecare parte(asa,sa nu planga niciuna:D ) ,pana la urma, mi-am facut curaj si am sarit dar,vesnica problema,am uitat cum e cu aterizarea si am reusit sa pic intr-un fel cel putin artistic. Sa va explic :) Am sarit,dar am ramas cumva,cu mainile lipite de gard si de-acum ma leganam ca maimuta prin interiorul dreptunghiului,inclestata bine si curioasa cand o sa cad. "Proful" cand m-a vazut,nu-i venea a crede.A facut niste ochi mari(!) si se crucea cum D-zeu am ajuns asa. Nu de alta,dar atunci cand iti propui sa sari PESTE un gard e destul de greu sa ajungi sa te legeni PRIN el si sa cazi dedesubt.De picat,am picat foarte rapid,cand am constientizat situatia si am vazut moaca lu' vecina(nici nu stiti ce comica e din unghiul respectiv:*). Logic,m-o apucat rasul,bratele s-au intins si am cazut maxim cinci cm. Tot raul spre bine:) Acum pot spune si eu ca ma doare in dos. Si,spre deosebire de altii,n-o sa mint fiindca chiar ma doare:(
blog comments powered by Disqus