joi, 30 aprilie 2009

Sursa fricii de caini



Orice om cat de cat apropiat mie si in special cine a stat pasager stie ca mi-e frica de caini dar putini stiu de ce,ca doar pana acu' n-o reusit niciunu sa ma muste.Pe langa faptul ca ma invata mama sa ma feresc de ei,la scara vecina era unu care avea ditamai cainele lup si altul care avea tot un caine mare,dar de alta rasa (buldog sau rotwailler,cred).
  • Ambii vecini isi lasau javretele libere si le scoteau la plimbare taman cand ma intorceam eu de la camin,pe la 4-5.Maica-mea,femeie rea de gura,se apuca sa urle la proprietar ca jivina nu era legata,vroia joaca si eu vroiam sa ma sui in cap la mama,sa fiu sigura ca nu ajunge cainele la mine.
  • De regula scapam ieftin,dar odata,mama s-a apropiat mai mult de proprietar(o fi vrut sa-l bata?) si dihania aia mare,aia lup,venise la mine dar nu stiam daca pentru joaca sau ca i-o fi fost foame si ma vedea ca pe o friptura.In orice caz,cainele a venit zambitor spre mine iar eu, neavand idee unde sa ma duc,ma ascundeam dupa mama.Ala m-o dibuit si o venit dupa mine. In felul asta am ajuns sa fugim,si eu si javra,in jurul lu' maica-mea,cat timp ea tipa de zor dar neam daca m-ar fi luat in brate sau l-ar fi alungat.
Pana la urma am obosit si am inceput s-o escaladez,agatandu-ma de hainele ei.
Abia atunci am realizat cata energie poate avea un caine si cat de bine e sa te feresti de el si tot abia atunci a realizat maica-mea ca ar fi cazul sa mergem acasa,fiindca mai aveam un pic si-o dezbracam de la atata escaladat
blog comments powered by Disqus