duminică, 6 iulie 2008

Printre mahãri(IV)







Beyonce-Ring the alarm

Vezi mai multe video din Muzica »

    Când am ajuns la sediu,el iar era la recepţie să mă întâmpine(oare avea
senzori încorporaţi?că eu nu-l anunţam când veneam).În fine,ne salutăm,îi spun
de ce am venit şi mă invită bucuros în biroul lui ("Ce rapid
lucraţi,domnişoară Spencer").Analizează schiţele,vede că sunt şi bune,nu
doar rapid lucrate aşa că n-are de ales şi trebuie să-mi dea suma promisă,chit
că e mare.Doar că Bill e mai special şi în loc să-mi dea banii,îmi dă scuze:  

    -Domnişoară,tre’ să veniţi mâine.E suma prea mare şi trebuie anunţată
banca cu 24 de ore înainte de a retrage banii şi cum nu ştiam când o să predaţi
proiectul...   

    -Bine,o să vin mâine.Bună ziua!


    Nu aveam ce să comentez,aşa că am plecat bombănind.Trebuie să fi arătat
fioros tare fiindcă strada pe care mergeam,brusc,nu mai era aşa de
aglomerată.Pe trotuarul meu,că pe celălalt abia încăpea lumea.Eram atât de
supărată fiindcă se dusese ziua mea de cumpărături.Ştiu că mâine aveam să
primesc banii,dar tot mâine aveam alte treburi de rezolvat,deci cumpărăturile
se amânau pe termen nelimitat.


    Abia spre seară,după
două pahare de vodcă şi două de Martini,am reuşit să mă liniştesc
şi,implicit,să adorm,că eram prea beată.


    Următoare
zi,îmbrăcată cu o fustă neagră,scurtă şi strâmtă,cu o cămaşă albă,simplă şi o
crăvată neagră,am plecat pe Wall Street,la firma lui Bill,să-mi cer
drepturile.Când am coborât din taxi,îl văd iar pe patron aşteptându-mă la
recepţie.Am ajuns la concluzia că mă spiona.Sau avea contract cu toţi
taximetriştii din New York să-l anunţe când vin la sediu.În fine.


    Iar ne salutăm,iar mă invită în biroul lui „să bem o cafea,că avem de
discutat”. Eram hotărâtă să fac scandal,dacă nu primeam banii pe lucrare.


    -După ce ai plecat,ţi-am analizat mai bine proiectul şi am observat că
e bine şi rapid lucrat.Te felicit! Începe el să vorbească.


    -Hai odată!Dă-mi banii şi lasă-mă să plec!îi zic în gând.Cu voce tare
am mormăit doar un „Mulţumesc”.


    -Drept pentru care am o propunere pentru tine,continuă el.În şedinţa
A.G.A. am ajuns la concluzia că ai fi o angajată foarte bună,dacă ai accepta
oferta.


    Trezitul dimineaţa devreme şi rutina cotidiană nu erau chiar visul meu
de-o viaţă. Prin urmare,am început să caut scuze ca să refuz:


    -Dar cu vechiul arhitect ce s-a întâmplat?O să mă urască pe veci dacă accept
postul!


    -Fostul arhitect a ajuns la concluzia că o duce mai bine în Hawai şi am
primit alaltăieri seară un e-mail cu demisia lui.Dacă mai întârziai o zi cu
proiectul,scoteam postul la concurs.Acesta o fost şi motivul amânării
plăţii:vroiam să te angajez,dar pentru asta trebuia să convoc acţionarii.

    -Apropo,când o să fiu,totuşi plătită?l-am întrerupt
eu,dacă tot mi-am adus aminte. Nu dădeam doi bani pe Bill,aşa că îmi permiteam
orice cu el. 


    -Imediat,veni foarte prompt răspunsul.Deci,acceptaţi oferta?



    -Cât e salariul şi care e programul de lucru?


    -Salariul va fi de 50 000 $ pe lună,iar programul de lucru...cât se
poate de flexibil:trebuie doar să respectaţi termenele-limită.Şi dumneavoastră
nu cred să aveţi probleme cu ele,mă informa patronul.


    Când e Emilie lângă mine,într-adevăr,lucrez foarte repede,dar nu pot
apela la ea toată ziua.  


    -Accept,cu condiţia să nu fie termene-limită foarte scurte.Dacă e ceva
atât de urgent,vreau colaboratori plătiţi de firmă şi aleşi de mine,îi răspund. 


    Bill se uita la mine de parcă îşi pregătea răzbunarea,când am insistat
să bage clauze în contract condiţiile mele(formulate protocolar,desigur).
 

    Mi-a dat banii şi a rămas să ne vedem mâine,în sala de şedinţe,să
incheiem contractul în prezenţa unui notar.Deşi,dacă aş fi ştiut ce mă
aşteaptă,fugeam cât puteam de Bill şi firma lui.