duminică, 6 iulie 2008

Printre mahari(III)




    Am comandat de la cofetărie un platou întreg de prăjituri cu cremă de fructe şi încă un platou cu fursecuri şi prăjiturele uscate,numai bune cu un ceai fierbinte,de portocale.

    Mai aveam puţin până la 30 de ani,îmi ieşiseră din cap curele de slăbire drastice. Singurul lucru pe care-l făceam pentru silueta mea era să mănânc mai puţin  la mesele importante,dar îmi permiteam să fac şi excese,cum era cel din seara asta.Doar nu m-am chinuit atât să fiu cât de cât înstărită ca să rabd de foame,cot la cot cu oamenii foarte săraci.Şi,în plus,aveam stilistul meu care îmi aranja ţinuta astfel încât să nu par prea grasă.În fiecare seară îmi punea deoparte hainele pentru a doua zi.Aşa că îmi permiteam să mănânc prăjituri în seara asta.Şi Emilie la fel,că doar era tânără,nu se depuneau grăsimile aşa uşor.

    Prin urmare,primul lucru pe care l-am făcut când ne-am văzut(după salutările de rigoare) a fost să mâncăm prăjituri.Apoi,după ce ne-am săturat cât de cât,am împrăştiat notiţele pe masă,încercând să le punem cap la cap şi,mai ales,să găsim un început proiectului.Ne-am gândit,am judecat şi...în trei ore, jumătate din schiţe erau gata.Partea cea mai bună era că ştiam cum să le fac şi pe celelalte.Şi totul datorită lui Emilie.Nu ştie ea prea multă arhitectură,dar m-a dus cu zăhărelul "hai că-i uşor,hai că poţi" până când am ştiut cum să fac proiectul.Şi fiindcă m-a ajutat,i-am promis o invitaţie la cel mai bun restaurant grecesc din New York.

    În noaptea aceea am stabilit că doarme la mine şi,după ce ne săturasem de schiţe şi stadioane,ne-am uitat la un film cu Brad Pitt.Doamne,ce bine joacă omul ăsta! Apoi,neavând somn niciuna,ne-am uitat la încă un film: "Gentlemen Prefer Blondes" ,în care juca Marilyn Monroe.Ştiu,e vechi filmul,dar e bun.Şi deosebit de educativ Şi uite-aşa,tot din lipsa somnului,am reuşit să facem un maraton de filme.Pe la trei dimineaţa am reuşit să adormim.În acelaşi pat,dar nu conta.Eram prietene bune,ne simţeam bine împreună şi atât.Nu aveam tendinţe de lesbiene niciuna şi dacă noi ştiam asta,era de-ajuns.

    Am reuşit să mă trezesc abia la 12 şi,înainte să mă aranjez,am trimis-o pe Kelly,servitoarea mea,să dea comandă de încă un platou de prăjituri,identic cu cel de aseară.

    M-am îmbrăcat şi m-am dus jos,să lucrez.Când mai aveam doar un sfert de proiect,o văd pe Emilie cum coboară scările.Între timp se întorsese Kelly,aşa că am strigat-o să aducă mâncare,dar ea venea deja cu mâncarea aburindă de la bucătărie,spre biroul meu.Vroia sã-i mãresc salariul,de aia era atât de eficientã.Cât mînca,de curiozitate,Emilie se mai uita prin schiţele mele şi mă ajuta,astfel încât,după ce a terminat masa,am putut pleca la cumpărături şi să las proiectul la Brown.