miercuri, 16 iulie 2008

Motociclistul(V)


    S-a aşezat la linia de start,în rând cu ceilalţi concurenţi,a pornit motorul şi a ţinut ambreiajul strâns până s-a dat startul.Când a văzut steagul ridicat,a accelerat puternic şi a dat drumul uşor la ambreiaj.Doamne,ce-i plăcea să facă asta;să pornească la drum,indiferent care şi pe unde.Se pare că accelerase foarte tare fiindcă nu mai vedea niciun concurent.Drăguţ,pornise cu dreptul şi avea şanse să câştige.
    Face o tură,două,trei,începe să plouă.Nicio problemă,el se pregătise
pentru asta.Mai face câteva ture şi începe să caşte.Cursa devenea din
ce în ce mai plictisitoare şi nu mai era aşa faină cum o credea
Bogdan.Of,nu se mai termina!Se săturase să se tot învârtă în cerc şi,la
un moment dat, începuse să dea semne de oboseală. A făcut atâtea ture
încât se obişnuise deja cu mersul în cerc şi a fost uimit când,un om de
lângă tribune a strigat Bravo! iar spectatorii nu mai erau aşa liniştiţi.

   Şi-a dat seama că a câştigat cursa,dar puţin cam târziu,aşa că a pus o
frână bruscă şi a căzut.Bogdan a mers extrem de repede toată cursa,a
trecut de curbe fără să cadă,a ajuns pe locul întâi teafăr şi acum,la
final,a frânat în curbă şi a picat.Pe dreapta,cu piciorul făcut sanviş
între asfalt şi motocicletă.Imediat a apărut un echipaj care a ridicat
fierul,apoi l-a cules pe Bogdan şi l-a dus la doctor.Bineînţeles că
spectatorii au început să râdă,s-au auzit chiar replici de genul A cedat nervos,că prea fusese singurul care n-a căzut sau Dragul de el,nu vroia să facă notă discordantă cu restul.

     Cum a ajuns la medic,consultaţia a şi început,dar numai doctorul s-a
uitat la picior;Bogdan n-a putut.Arăta prea groaznic. Îşi rupsese
glezna dreaptă.Norocul lui că etapa naţională avea loc abia peste 4
luni,din care i-au rămas doar două pentru antrenament.În perioada în
care s-a vindecat,îl vizitaseră mulţi dintre cei care aveau
comuniste,cu Minsk-uri,Ij-uri sau Jawa în garaj. ,,Prietenii" cu care
se întrecea pe circuit îl uitaseră complet.

    Glezna se vindecase,cel puţin aparent şi antrenamentele începuseră,dar
Bogdan avea dificultăţi când mergea pe motocicletă datorită poziţiei
picioarelor pe vitezane.A fost la medic,dar mai mult decât i se făcuse
deja,nu mai putea nimeni să-i facă.Aşa că Bogdan a decis să participe
la faza naţională,apoi să se retragă din curse,să ia carnetul şi să
cumpere un chopper.

    Poate n-ar fi adoptat o soluţie aşa radicală dacă n-ar fi văzut cum a
murit un prieten de-al lui.Îl chema Ovidiu şi avea,ca prima motocicletă
o Suzuki Hayabusa cu care se plimba prin oraş.Era foarte mândru de
ea,în Europa nu se găsea altă motocicletă mai rapidă şi,dacă îi punea
turbo,prindea peste 400 la oră cu ea.Avea deja 18 ani,aşa că şi-a luat
carnetul şi a vrut să plece la mare.A mers frumos până a ajuns pe
autostradă.Aici,şi-a propus să încerce limitele motocicletei:a prins
100,200,viteza creştea ameţitor.Dacă îl prindea radarul,poliţiştii
mureau de inimă când ar fi citit viteza tâmpit de excesivă.Şi dacă ar
fi fost vorba doar de asta(producătorii au avut dreptate:Hayabusa chiar
prinde 340,cât scrie în bord.A demonstrat Ovidiu),poate ar fi
supravieţuit,dar amicul s-a ridicat pe o roată,ca să-şi impresioneze
prietenii,pe o bucată lungă de drum.De fapt,pe ultima bucată că a ieşit
cu maşina pe banda lui,cineva care asfalta şi amicul nu l-a văzut. Nu
mai vedea înainte dacă se ridica pe o roată,aşa că a intrat în maşină
şi a murit.Amicii lui au făcut toate demersurile:au chemat
poliţia,ambulanţa şi au fost martori că cel care asfalta a ieşit cu un
centimetru de pe banda de racordare.De asemenea,au sunat-o pe mama lui
Ovidiu.Nemiloşi din fire,i-au trântit direct vestea.Pentru ceva timp,la
capătul firului nu se mai auzi nimic.Femeia leşinase.Apoi a apărut o
voce de bărbat.Era tatăl amicului,extrem de îndurerat şi el.Între
timp,soţia îşi revenise din leşin şi amândoi s-au apucat de pregătirile
pentru înmormântare.

    Bogdan a participat la funeralii mai mult de politeţe fiindcă nu-l
cunoştea aşa de bine.Mai mult auzise de el.Era imposibil să nu fi auzit
din moment ce toată lumea îi povestea ce curajos e Ovidiu,ce cascadorii
faine face şi ce fraier e că nu câştigă bani din asta dar,având în
vedere că astea erau povestite de blonde extrem de machiate şi
aranjate,se cam îndoia de calităţile lui de cascador. Dar nu asta l-a
determinat pe Bogdan să renunţe la viteză,că era relativ obişnuit să
moară diverşi cunoscuţi,ci o întâmplare de mai târziu.
    Se nimerise să aibă treabă prin zona în care murise Ovidiu.Prietenul în
spatele căruia era pasager Bogdan îşi parcase motocicleta vizavi de
crucea făcută în amintirea amicului mort.A rezolvat problema şi,când
s-au întors în parcare,mama băiatului aprindea o lumânare în faţa
crucii.Apoi,s-a întors spre ei şi i-a spus pilotului,pe un ton stins:Ai grijă,mamă,că eşti tânăr.Să nu mori ca fii-meo.Lucrul
ăsta l-a mişcat atât de tare pe Bogdan încât era ferm hotărât că cel
mai bine era să se lase de tot ce implică viteză şi să cumpere cel mai
lent tip de motocicletă:un chopper.Puternic,fiindcă avea destulă
experienţă.Oricum,era altă treabă faţă de vitezane.