duminică, 6 iulie 2008

Motociclistul(IV)






    A doua zi s-a trezit
la şase.De bunăvoie,spre binele lui psihic.Cursa începea abia la zece, dar el
trebuia să fie pe pistă la opt şi să se trezească la şase,că drumul până la
pistă era lung şi aglomerat,indiferent de mijlocul de transport folosit.Că
aşa-i în Bucureşti.Mergi din centru în periferie cât cineva din provincie care
îşi vizitează rudele de la ţară. Mergi,tot mergi,parcurgi kilometri întregi şi
observi cu stupoare că din Bucureşti tot n-ai ieşit.Ai impresia că oraşul ăsta
te ţine captiv,o data ce ai intrat,cu greu mai ieşi.De aceea ura Bogdan
capitala.Nu era ca Braşovul lui natal,din care nici nu era nevoie să ieşi,că
deja erai în mijlocul naturii.Cu mult mai mulţi oameni civilizaţi în jur.

   
-Hai,trezeşte-te!urlă
tatăl dincolo de uşă.Vezi că azi ai o cursă de câştigat!

    -Da,răspunde Bogdan
somnoros.Deşi era aproape treaz,gândul că chiar trebuia să se trezească îi
provoca,în mod magic,un somn teribil.

   
-Să nu întârzii că te
înghite instructorul!

    Atunci,încet,fără să
se grăbească,Bogdan s-a dus la baie să se spele.Apoi,la fel de încet,bătrâneşte
chiar,s-a îmbrăcat cu primele haine găsite în dulap.Norocul lui că o nimerit un
tricou,nişte blugi şi adidaşi,în loc de cine-ştie ce costum elegant,de care ar
fi râs tot circuitul.De fapt,dacă nu l-ar fi văzut nimeni cum apare,putea să se
îmbrace în orice fel,că tot în echipament participa la cursă.

   
-Eşti gata?întrebă
tatăl nerăbdător.

    -De cursă?Nu.În general,da.   

    -Bine,suie în spate.Echipamentul
l-ai luat?întrebă tatăl cât dădea la pedală.

    -Era să uit.Acu îl aduc.Ghiozdanul
îl învioră instantaneu.

   
-Să mergem,zise tatăl
entuziasmat.Atât de entuziasmat încât ar fi depăşit cu mult viteza legală,dacă nu
era aşa aglomerat.

    -Ce mai face Alice?

    -Bine,am vorbit aseară
cu ea,răspunde Bogdan.

-Serios?Când?întrebă tatăl
nedumerit.

    -Am sunat-o aseară,pe
la 11.

    -Şi nu s-a supărat?


    -Nu,că e fată de treabă.

    În sfârşit,au ajuns.


    -Bună ziua!îi întâmpină
instructorul.

    -Bună ziua!i se răspunde.

    -Bogdan,du-te la sala
de fitness şi fă câteva exerciţii să te încălzeşti.


    Se uită nedumerit.

    -Dup-aia încălzeşti
şi cauciucurile,continuă antrenorul.



    „Câteva”
însemnaseră,de fapt,o oră întreagă de exerciţii pentru fiecare grup de
muşchi,aproape.Şi nu era doar încălzit,era transpirat de-a dreptul.A făcut un
duş,s-a echipat,a încălzit cauciucurile şi a făcut ture de circuit,cu viteză
mică.


    -Atenţie!Mai sunt 10
minute!Spectatorii sunt rugaţi să-şi ocupe locurile,iar concurenţii să se
pregătească,anunţă o voce la difuzor.

    Peste puţin
timp,fiecare spectator era aşezat cuminte,la locul lui şi difuzorul se auzi
iar.

    -Atenţie!Participanţii
la concurs sunt rugaţi să-şi ocupe locurile la poziţia de start.Cursa va începe
în trei minute.


    Vocea din difuzor
suna la fel de nostalgic ca începutul unei melodii de la Vama Veche: „Trenul accelerat Bucureşti-Mangalia pleacă
în 5 minute de la linia 5...”
dar,cu toate că pe Bogdan îl apucase dorul de
mare,trebuia să se concentreze la cursă.Şi,ca să aiba mai mult succes asupra
conştiinţei lui,şi-a promis că o să plece cu cortul în Vamă, cu câţiva
motociclişti,dacă o să iasă pe primul loc.Amintirile din Vama Veche îl
năpădiseră şi trebuia să rezolve cumva problema.Promisiunea nu avea chiar
efectul scontat dar,încet-încet,auzind zgomot de motoare,imaginea plajei
însorite şi pustie,a mării şi a pescăruşilor mai blânzi ca în alte locuri
începu să dispară din mintea lui.Şi,într-un final glorios,reuşi să se
concentreze la cursă.