duminică, 6 iulie 2008

Motociclistul(III)




    Bogdan era deosebit de nerăbdător să intre în cursă şi începuse numărătoarea inversă.60 de zile...59...antrenamentul era greu,dar într-un domeniu frumos. hai că nu mai e mult...30 de zile...hai că azi parcă a fost mai uşor...parcă...20 de zile..număra Bogdan de parcă era pe moarte.Antrenamentele erau din ce în ce mai grele şi răbdarea pe terminate.Devenea insuportabil.Toată ziua era pe circuit şi,încet-încet,ceda nervos. Antrenorul îl avertizase,dar entuziasmul era prea mare ca să dea înapoi.
   Între timp,instructorul se mai obişnuise cu gândul că Bogdan va participa la curse,astfel încât,cu o zi înainte de concurs,la ultimul antrenament îi dădea sfaturi fără frică,cu toată căldura şi încrederea că va câştiga.

    -Nu trebuie să accelerezi sau să frânezi în curbă,să nu uiţi asta.Şi încearcă să intri în ele cu viteză cât mai mare,să câştigi timp,să-ţi poţi permite să treci de şicane cu viteză mai mică,fără să-ţi faci griji că te depăşesc alţii.

    Bogdan cască.Era foarte atent la conversaţie,dar sfaturile îl adormeau.

    -Încearcă să prevezi cine o să cadă şi fereşte-te cât poţi de concurentul ăla, continuă antrenorul.Să nu te înclini prea tare în curbe.Şi dacă,doamne fereşte,te dezechilibrezi,laşi motocicleta să se ducă şi încerci,pe cât posibil,să te ridici în picioare.Nici într-un caz să nu te agăţi de ea,în speranţa că o redresezi,dacă a ajuns pe marginea drumului.Vrea să se ducă în gard?să se ducă!Ai înţeles?încheie antrenorul.

    -Da,domnu,îi răspunde Bogdan pe un ton de copil mic.

    Era seară,circuitul departe,aşa că a venit tatăl lui Bogdan cu maşina,să-l ia acasă.

    -Ce-am auzit eu azi la radio?Că o să avem campioni în familie?începe tatăl discuţia.

    -Să sperăm,i se răspunde vesel.Dar în ce context ai auzit de mine?

   Felul în care formulase Bogdan întrebarea părea că tatăl lui auzise pentru prima oară de el,în ziua aia,la radio.Un început promiţător al carierei de tată,dacă stai să te gândeşti.Scăpase de schimbatul scutecelor şi nopţile nedormite.Adică,trebuia doar să-i dea câteva sfaturi prieteneşti legate de fete şi gata educaţia.Dar povestea era prea frumoasă ca să fie adevărată.Tatăl îl cunoştea pe Bogdan de la naştere,iar întrebarea avea doar o tentă amuzantă.

    -Anunţa la ştiri cine participă la Campionatul European,faza locală.

    Nici n-am ajuns campion şi deja se aude numele meu în mass-media,se gândea Bogdan cu mândrie.

    -Păi,m-o terorizat antrenorul cu sfaturile,în seara asta.Să merg repede,dar cu viteză constantă,în curbe,să o las mai încet în şicane...Doamne,nu cred că s-a prins de cât timp mă antrenează.

    -Ei,lasă,că a trecut,îl consolă tatăl. 

    Imediat ce au ajuns acasă,Bogdan s-a dus direct în pat.Trebuia să fie odihnit mâine,aşa că s-a culcat devreme.Cel puţin a încercat,dar n-a reuşit să adoarmă. Gândul îi stătatea la cursa de mâine.Întrecerile de altădată,când se făceau doar amical,fără rezultate oficiale,atinseseră acum alt nivel.Nu vor mai şti de el doar fetele de la periferia Bucureştiului,ci din toată ţara.Nu putea să le dezamăgească.

   Bogdan era îngrijorat tare pentru cursă.Începuse să-şi aducă aminte de sfaturile antrenorului şi încerca să le ţină minte,deşi mai devreme râdea de ele.Îşi închipuia întrecerea,că o să piardă...era îngrozit.Într-un final,s-a hotărât s-o sune pe Alice. O fată roşcată,cu părul creţ şi ochii verzi,colega lui de bancă,a cărei prezenţă îl liniştea. Şi fiind finuţă de fel,şi-a permis s-o sune la 11 noaptea.

   -Alo!se aude o voce somnoroasă.

   -Alo!Bună,Alice!Sunt Bogdan.Scuze că te sun la ora asta.

   -Nu e nimic.

   -Ce mai faci?o întrebă el.O sunase la ora asta ca s-o întrebe ce mai face.Nesimţitul!

   -Bine,dormeam,începu ea să bată apropouri.

   -Ştii,am multe emoţii pentru mâine,la curse.

   -Ce curse?Fata se trezi.

   -A început Campionatul European de Motogp şi mâine e faza locală,în care m-am înscris.

   -Aaa....felicitări.Şi unde e concursul?Pe Amckart?La cât?

   -La 10,pe circuit.Vii?

   -Sigur că da.Şi hai că mă culc.Somn uşor!

   -Merci la fel.

    Abia după conversaţia asta reuşi să adoarmă.