duminică, 6 iulie 2008

Motociclistul(II)




    Bogdan a mai crescut,s-a maturizat,murise Ceauşescu şi,din moment ce avea acces la motocicletele de viteză fabricate în afara blocului comunist,s-a hotărât să le şi încerce. I-au plăcut atât de mult încât a vrut să participe la întreceri.

    S-a mutat la Bucureşti,cu tot cu şcoală,ca să găsească un antrenor,a investit într-o vitezană de ultimă generaţie,în echipament complet şi de calitate.

    După un an de antrenamente,în care a ânvăţat să pună genunchiul jos,în curbe,fără să cadă şi a reuşit să "scoată" timpi din ce în ce mai scurţi,incredibil de scurţi chiar şi pentru un campion,a participat la prima lui cursă.Începuse campionatul european de motogp.

    -Vreau şi eu să particip,anunţă Bogdan.

    -Nu se poate,eşti prea tânăr,mormăie antrenorul,fără să fie prea atent la conversaţie.

    -Cum să nu se poată?De un an de zile mă tot antrenez,ar cam fi timpul să se vadă rezultatele,zice Bogdan pe un ton revoltat.Eu pentru ce am muncit atât?Ca să pice fetele ca muştele,când mă văd?Atâta antrenament...cum să nu pot?oftă el.

    Îi cam sărise ţandăra.Şi avea dreptate.Muncise atâta şi acum să nu i se dea voie să participe?Mai ales că era talentat şi îşi dorea din tot sufletul să ajungă campion internaţional în motogp.Aici îşi exprima toate frustrările legate de motocross.Îl practicase în perioada comunistă şi era prea complicat,dacă nu chiar imposibil,să iasă din ţară ca să participe la concursuri în străinătate

   Abia acum antrenorul şi-a dat seama despre ce vorbea cu Bogdan.A crezut că vrea să urmărească întrecerea,nu să participe.

    -Scuze,nu eram atent.Da,poţi participa.Dar să ştii că e greu.Vino puţin.De ce nu intră bujia asta?schimbă el subiectul.

    Bogdan era elevul lui favorit.Nimeni nu înţelesese atât de repede cum să ia o curbă cu viteză cât mai mare sau cum să treacă de o şicană fără să cadă sau să piardă timp preţios.Se ataşase de el şi gândul că vroia să participe la curse îl îngrijora.De aceea şi schimbase subiectul.Acolo era periculos.Putea să moară sau,mai rău,să rămână paralizat ori cu alte sechele.Deşi concura la clasa de 125 cmc, tot cu viteză mare se mergea.Pe circuit nu se aplicau regulile de pe stradă aşa că nu se mai limita puterea motoarelor la 11 kw.Se lăsa la 15-16 kw.

    Lui Bogdan îi plăcea să se plimbe liniştit în cadrul unei pauze.Fără cască,doar cu vântul suflându-i în păr.Mergea încet,cu cel mult 50 la oră,de-aia nu-şi permitea să nu ia casca.Dar mersul extrem de rapid,întrecerile cu alţi băieţi de pe circuit le adora pur şi simplu.Îl făceau să se simtă bărbat şi atrăgea privirea fetelor din zonă.Deşi nu avea motocicletă din cauza fiţelor,era încântat când o admira vreo fată şi,mai ales,îi era lăudat stilul agresiv de a merge.Nu îşi permitea să se ridice pe o roată fiindcă risca să îl întreacă adversarul.Dar tot îi plăcea când îl admirau fetele.Avea o vârstă şi el.

   De lucrul ăsta se temea cel mai tare antrenorul.Ăsta era principalul motiv pentru care nu vroia să-l lase la curse:orgoliul prea mare,care putea fi fatal din cauza unei fete.Îi era frică să nu îl laude prea tare vreuna şi s-o ia razna înainte sau în timpul întrecerii.Că,după ce trecea,putea s-o ia razna de tot,nu-i mai păsaPutea să stea într-un jacuzzi plin cu şampanie,alături de două blonde frumoase că,atâta timp cât toată treaba era după cursă,nu-i păsa.

    A doua zi avea antrenament cu Bogdan.

    -Bună ziua!De azi începeţi să mă pregătiţi pentru campionat,nu?îl întâmpină Bogdan cu o privire care n-ar fi acceptat un refuz.

    Îi sărise ţandăra când i s-a spus că nu e voie să participe,iar azi încă avea ideea asta în cap şi părea foarte hotărât.Se lupta cu morile de vânt;trebuia să accepte,deşi nu prea vroia.Dacă i se întâmplă ceva,eu sunt vinovat,că eu l-am antrenat! îşi  zicea întruna antrenorul.

   -Bine,oftă el.Hai să începem.Pentru început,fă zece ture de circuit,să se încălzească pneurile.

    -Zece?Adică...ZECE?întrebă şocat Bogdan.De ce aşa multe?

    -Azi vreau să încercăm nişte chestii care necesită multă aderenţă,i se răspunse calm.

     Bogdan se uită urât.Făcea mişto de el.

   -E pentru concurs,completează repede instructorul.

   -De fapt,vroia să-l înveţe o mulţime de scheme.Wheelie,stoppie...îl rugase demult să-l înveţe,dar nu prea vroia,de frică să nu rămână paralizat.Dar acum prefera asta,în locul cursei.

    Cum putea să fie aşa comunist?Dacă băiatul vroia la întreceri,atunci trebuia să-l lase.Că doar nu era tatăl,să aiba grijă de sănătatea lui Bogdan.Ce,el,în tinereţe,mersese fără permis,fără echipament,prima motocicletă nici nu era înmatriculată şi mai şi trecuse printr-un gard când îl fugărea miliţia.Iar el nu-l lăsa pe Bogdan să participe la nişte amărâte de curse,pe un drum foarte previzibil,complet echipat şi excelent antrenat.

   Pe la a 6-7-a tură,strigă:

    -Opreşte-te!

    Ia o gură de vodcă să prindă curaj şi începe să-l înveţe diverse pentru campionat.