duminică, 6 iulie 2008

Motociclistul(I)




   
   -Uite-l ce drăgălaş e!Ptiu,să nu-l deochi.

    -Şi ce gălăgios e!Are temperament.Motociclist ca taică-su se face.

   Asta era conversaţia dintre rudele lui Bogdan,la naşterea acestuia.De pe atunci i se ştia soarta:o să se facă motociclist.Motocicletele o să fie viaţa lui,indiferent ce tip va alege. O să fie campion în curse de viteză sau întreceri de enduro,ori concursuri de motocross. Sau,poate va alege să fie un mecanic foarte bun,dacă va refuza motocicletele mai noi. Oricum,totul era la superlativ fiindcă,având motocicletele în jurul lui de mic,era nevoie doar de puţin antrenament ca să fie cel mai bun.

   Încă de la cinci ani,Bogdan era suit în ataşul motocicletei familiei,Ural M61,în braţe la mama sa şi plecau toţi trei în excursii.Au vizitat toată ţara.Niciun colţişor de natură nu le era necunoscut părinţilor săi.Exploraseră totul.Dădeau unul din tichete pentru diverse alimente în schimbul unui tichet de benzină.Făceau prin rotaţie:într-o lună îl dădeau pe cel de ulei,într-alta pe cel de zahăr,astfel încât să aibă de toate în casă. Reuşeau să se hrănească bine,deşi aveau alimente în cantităţi mici,datorită mamei lui Bogdan.Foarte gospodină din fire,era în stare să facă o mâncare saţioasă din orice.

    De data asta au vrut să se ducă în Vama Veche.Pe atunci era pustie tot anul.Nu vroia nimeni,dintre cei fiţoşi,să meargă acolo

    -E un sat de pescari!Ce vezi aşa interesant?Hai,mai bine,la Mamaia,le ziceau prietenii lor care nu aveau motocicletă.Conducea numai tatăl lui Bogdan.Mama lui n-avea permis;a preferat să rămână în umbra soţului.

   O săptămână în Vama Veche,după un an agitat şi plin de griji,era foarte relaxantă. Înlocuia orice masaj sau terapie.Aici nu era şeful care îl ameninţa că-i taie din salar dacă îl mai vorbeşte de rău pe Ceauşescu,nu erau vecinii care băteau în ţeavă sau veneau la uşă ori de câte ori se adunau prietenii la ei acasă şi nu zicea nimeni că arată ciudat cu "casca aia de nazist" pe cap.În Vamă nu existau oameni intoleranţi,ca la Braşov.Existau doar hippioţi,rockeri şi motociclişti.Toţi erau pacifişti,toleranţi şi puteau să trăiască unii lângă alţii fără certuri.De aceea alegea familia lui Bogdan,în fiecare vară,să treacă şi pe la Vama Veche.

   În fiecare an,când venea weekend-ul de 1 mai,plecau spre Vama Veche toate motocicletele din Braşov,cinci la număr,să sărbătorească deschiderea sezonului estival.

    Când îşi făceau bagajele,aveau grijă să fie maximul de cât puteau căra.Dacă se întâmpla să nu fie nevoie de aşa multe lucruri,se completa cu doze de bere,până la capacitate maximă.În Vamă nu existau niciun fel de societăţi comerciale şi nu prea îi încânta ideea să sărbătorească fără alcool.Nu erau beţivi,dar vroiau şi ei să bea de sărbători,ca tot omul.

    La mare,îşi asigurau hrana pentru prânz,mâncau bine şi stăteau de vorbă,cu berile în mână,în jurul unui foc de tabără până noaptea târziu.Discutau despre motociclete, ce excursii făcuse fiecare,mai glumeau,îşi dădeau sfaturi reciproc în legătură cu diverse probleme legate de motociclete...Era o atmosferă foarte liniştită,în care oricine se simţea în siguranţă.Duminică dimineaţa se verificau şi reparau(întotdeauna era nevoie) motocicletele şi,cu tot regretul,plecau înapoi spre Braşov,aşteptând înfriguraţi weekend-ul următor ca să evadeze iar din rutina cotidiană.

   În mediul ăsta a crescut şi Bogdan care,la 10 ani,deja ştia să meargă pe o motocicletă şi participa la diverse concursuri de motocross.Ştia jumate din circuitele româneşti şi cunoştea toate poalele munţilor din jurul Braşovului.Plăcerea de a trece peste un obstacol,de a reuşi să urce o pantă abruptă sau de a traversa un pârâu,era imensă.Şi merita orice sacrifiu.

   Nu-i păsa că el nu juca fotbal lângă bloc la fel de des ca ceilalţi băieţi.De fapt,nu juca aproape deloc.Bogdan era la Ciolpani sau la Zărneşti să se plimbe cu motorul sau la vreun concurs şi nu-i păsa de micile bucurii cotidiene ale oamenilor obişnuiţi. O ducea aşa de bine încât,timp de câţiva ani,a crezut că motocross-ul e viaţa lui.